Marrakech – Maroc

Marrakechul a fost incomod. Atât de incomod…

Sar de la una la alta, înainte de toate, spuneți-mi voi un oraș care NU are o baltă pe lângă el (o mare, un râu, un lăcușor) și care să vă fi plăcut mult, dar mult de tot. Nu prea sunt, nu? Toate orașele cu ceva apă sunt mai ochioase și te îmbie mai ușor la plimbări și selfie-uri.

Marrakech e în mijlocul deșertului. Pustiu cât vezi cu ochii în jurul lui. Am fost, mi-a plăcut. Culmea e că nu călcăsem încă în el și deja îmi plăcea. Îmi imaginam că ajungi pe platoul unui basm oriental.

Pentru mine a fost incomod pentru că a trebuit să conduc o mașină închiriată din Tanger (multe sute de km). Eu abia îmi conduc propria mașină. Cineva observa că eu mă urc la volan ca și cum m-aș urca prima oară. Așa m-am urcat și în cel ce trebuia să fie un Polo, dar prin combinațiile marocanilor a ieșit o Dacia Sandero. Râd. Atunci eram frustrată.

Eram speriată. Dacă mă atingeai cu o pană, tremuram ca o ramură de măslin bătută de viscol. Adica ceva de neimaginat. Cum adică să conduc eu? Atâția km? Cine știe ce străzi au pe aici! Și uite în oraș cum se conduce! Păi nu apuc să trec de prima intersecție necălcată de bicicletă. Cam așa se punea problema. O sălbatică isterică, asta eram.

M-am urcat și am mers la început legănat, apoi nu chiar așa legănat, apoi prea înfipt, apoi am ajuns. Era noapte. Foarte noapte, cred 2 dimineața. În România. La marocani miezul nopții. Dar eu refuz să mă adaptez, că poate îmi place și rămân pe acolo.

DRUMURILE

Impecabile. Dacă în orașe mi se părea că e junglă, pe autostrăzi am găsit civilizație mai mult ca în Europa. Limita este 120 km/h și toată lumea o respectă. Legende (care nu cred că sunt legende) spun că amenzile sunt usturătoare. Oricum ar fi, am parcurs aproape 600 km în vreo 7 h, cu tot cu alimentare la benzinărie, centura groaznică a Rabatului (capitala) și un detur de pe autostradă pe drum de localități din cauza unui accident grav.

ATMOSFERA ÎN ORAȘ

I se mai spune și Orașul Roșu pentru că zidurile sub razele solare reflectă acest cărămiziu roșiatic. Sunt multe motorete și scootere care pot deveni obositoare mai ales în souk-uri (piețe tradiționale) unde e mereu agitație și toți se grăbesc să-și facă treaba. Motoretele lor circulă cam ca bicicletele olandezilor: cu determinare și fără milă dacă te prind în calea lor.

 

Mai jos gara:

PISICI

Frumușele și pufoase. Dacă în Tanger vezi din rasa Flămânda, aici, în Marrakech, pisicile sunt foarte prietenoase. Probabil că prietenia lor e răsplătită în hrană.

 

UȘI

Aici am descoperit minunății de uși, porți și ferestre.

 


 

GRĂDINILE MAJORELLE

Grădinile Majorelle sunt deschise în fiecare zi a anului.

Albastru din aceste grădini este un cobalt și chiar are o denumire: Albastru Majorelle.

Din 1980, proprietarul grădinilor și al vilei Oasis a fost designerul Yves Saint Laurent, mare iubitor de cultură berberă din care s-a inspirat pentru anumite colecții. Aici am găsit o expoziție cu toate afișele pe care YSL le desena cu ocazia Anului Nou și le transmitea pe post de felicitare de sărbători tuturor apropiaților. Afișele sunt dedicate dragostei. Mi s-a părut un cadou frumos :-). Îmi vin idei.

Cenușa lui YSL este împrăștiată în aceste grădini.


MÂNCAREA

Ceaiul și clătitele marocane de la micul-dejun erau preferatele mele. Trăiam pentru micul-dejun. În rest, nu pot să spun că mă omor cu tagine lor. Dar nu mă luați în seamă, eu sunt prea conservatoare ca să mă dau în vânt după combinații de miel cu migdale, caise și curmale.

 

 

 

Leave a Reply