Essaouira – Maroc – locul unde am făcut poza libertății

Dacă ajungi în Marrakech, nu văd de ce nu ai face o excursie de o zi și în liniștita Essaouira, aflată la 185 km spre Atlantic, chiar pe buza sărată a Atlanticului.

DRUMUL

Mergi prin pustiu ca Iosif ca să ajungi la miracolul de la ocean. Câmp uscat cât vezi cu ochii. Cu excepția unor porțiuni, în mare parte te bucuri de două benzi pe sens. Peisajul arid este repetitiv, dar, paradoxal, nu plictisitor pentru ochi european.

 

 

Drumul prin localități într-o călătorie nu mi se pare un chin, ci un câștig. Apuci să vezi săteni pe asini sau covoare ”zburătoare” tradiționale.

 

Sau dai de un arganier plin cu capre pofticioase, dar însoțite de un ”impresar” care gestionează ședințele foto și taxa pe poză.

ESSAOUIRA

Essaouira este înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Prin atmosfera foarte liniștită, solară și sărată, mi-a adus aminte de Assilah.

Portul e plin de farmec și miros.

Zidurile care înconjoară medina (orașul vechi) sunt construite de portughezi (Essaouira a fost colonie portugheză) și merită vizitate, nu pentru arhitectură, ci pentru ocean.

Briza este nărăvașă în octombrie.

În souk, am cumpărat eșarfe.

MÂNCAREA

Noi am ajuns pe o străduță extrem de suspect de lăturalnică, dar unde am descoperit o comoară de restaurant/cafenea aflat pe mai multe etaje cu vedere spre ocean. Le Simoun are mâncare bună, prețuri accesibile și atmosferă confortabilă, fiecare etaj are alt decor.

 

 

 

MEDITAȚIE ASUPRA LIBERTĂȚII

Vreo coincidență cu sens ascuns sau nu, la masă am zărit libertatea îngrădită în formă de fereastră. Poate a fost o revelație că libertatea și orice altceva sunt mai vizibile sau evidente printr-un spațiu care îngrădește sau din care lipsește. Poate că o absență conține automat prezența unui lucru într-o formă spirituală.  Nu știu, sună criptic, dar eu m-am îndrăgostit de cerul în forma ferestrei marocane care apasă pe aripile pescărușului. Uite așa arată în dicționarul meu libertatea.

Leave a Reply