O carte citită în zbor – Suma zilelor, Isabel Allende

Am ajuns ieri pe Koh Chang, Thailanda, și mă scufund în umiditate, junglă și ciupituri.

Scriu acest articol cocoțată aici:

Probabil logic era să scriu ceva despre cum a început călătoria. Bangkok. Dar e greșit, călătoria a început în vacanța de iarnă când stăteam ore în șir cu ochii în clipulețe pe Youtube, iar Cristi planta rucola în ghivece. A continuat cu achiziția biletelor în martie și tot așa. Rucola nu am apucat s-o mai savurăm  (cu ceva am greșit sigur), dar în excursie chiar am plecat.

Am plecat în Asia cu 2 cărți în spinare: Ghidul Vietnamului și Suma zilelor, Isabel Allende. Pe drum m-am mai lipit de o istorie a Thailandei.

Suma zilelor am citit-o dintr-un zbor la propriu: Amsterdam-Bangkok. Este din categoria cărților cu copertă portocalie, a cărei autoare este o femeie.

E prima carte a scriitoarei din Chile pe care o citesc. Este un jurnal de familie care gravitează în jurul Paulei, fiica scriitoarei care a murit la 29 ani. Parcursul familiei m-a făcut să-mi amintesc de clanul Buendia imaginat de Gabriel Garcia Marques. Familiile latino-americane trăiesc, se hrănesc, se rănesc și renasc din legăturile indestructibile interioare. Sunt resorturi interne care pot înțelese greu de alte culturi. (Pauză, tocmai am văzut cum se ridică la cer cârduri de termite).

Cartea e scrisă cu naturalețe, uneori cu umor plastic, despre momente dureroase sau fericite, e o lectură de viață cu note realist-magice.

Cam atât. E greu de meditat la sensul vieții latino-americane când din jungla insulei thailandeze țiuie sunete total nefamiliare, din dreapta cântă un Bob Marley și de încheieturi mă mușcă ceva de nu pot nominaliza (probabil termite și furnici).

Leave a Reply