Cu gândul la Angkor Wat, dar pe picior de plecare în Vietnam

Este după-amiază în Cambodgia. În câteva ore plecăm cu autocarul de noapte în Vietnam. Mi-e un pic dor de acasă. Un pic dor de pisici. Noroc că primesc poze cu ei și filmulețe cu Pufi răstignită de somn ascunsă în dulap, cu burta în sus. Asta e poziția ei preferată de somn.

Scriu repede câteva gânduri la repezeală și plantez câteva fotografii dragi.

Cele câteva zile în Siem Reap au trecut ca în tiribombă. Acum parcă traversam granița din Thailanda cea prietenoasă și generoasă în Cambodgia, sora ei săracă. E mult spus asta despre țară doar mergând o sută și un pic de km și vizitând inima ei, Angkor Wat.

 

Dar cam ăsta e sentimentul meu: de sărăcie care merge mână în mână cu disperarea de obține cât mai mult. Un pic (mai mult) în urma Thailandei, aici e o zbatere intensă pentru supraviețuire. Cel puțin în oraș. În cele câteva sătuce de la marginea Siem Reap oamenii și vitele par uscați la soare și încremeniți în ceva ce rimează cu lucie, toate profilate pe lanurile verzi de orez. Fiori.

Deși imperiul Khmer a înflorit în secolele IX-XIII, apoi cucerit de Siam (Thailanda), puterea lui de a susține prin resurse poporul rezistă în timp. Templele sunt copleșite de turiști din toată lumea, dispuși să plătească bilete de acces care pornesc de la 20 dolari/zi, să se plimbe cu tuk-tuk-urile, să închirieze biciclete sau să cumpere semi-mătăsuri și gablonțuri locale. Totul se calculează și se plătește în dolari.

 

Voi reveni într-un alt articol cu informații practice privind itinerariile, accesul la temple, harta, mâncare, transportul, orele de vizitare și cheltuieli aproximative.

Între timp vreau să sărbătoresc popasul de aici reamintindu-mi templele ascunse de copaci seculari, rădăcinile junglei copleșind zidurile, tot tabloul îmbrățișării pătimașe dintre natură și temple, static de câteva sute de ani și totuși cu o accentuată senzație de mișcare, maimuțele care ne-au furat azi bananele în timp ce ne plimbam, turul cu bicicletele din prima zi, omulețul foarte blajin care ne-a luat cu tuk-tuk-ul la 5 dimineața pentru a vedea răsăritul, marea de oameni câtă frunză, câtă iarbă, trezită să vadă soarele cum apare după Angkor. Și multe altele. Ancun, Angkor! (Nu știu cum se scrie, dar așa arată fonetic Mulțumescul local).

 

 

 

 

One Reply to “Cu gândul la Angkor Wat, dar pe picior de plecare în Vietnam”

  1. […] Am tot amânat să scriu despre experiențele din Cambodgia din diverse motive: am vizitat foarte puțin, sunt subiectivă și mi se pare nedrept să mă arunc la impresii superficiale. Și iată că am prins curaj după ce am traversat Cambodgia și am ajuns în Vietnam. […]

Leave a Reply