3 zile pline la Angkor Wat – introducere filosofică și informații practice

Am tot amânat să scriu despre experiențele din Cambodgia din diverse motive: am vizitat foarte puțin, sunt subiectivă și mi se pare nedrept să mă arunc la impresii superficiale. Și iată că am prins curaj după ce am traversat Cambodgia și am ajuns în Vietnam.

Pe drum spre Vietnam, am realizat că timpul pare să îi stafidească pe cambodgieni. Par oameni lipsiți de energie sau motivație, iar timpul pare să-i fi uitat pe undeva pe aici prin câmpurile de orez. Un om în mijlocul câmpului ar putea să fie același de acum 100 de ani. Ambițiile lor se limitează la supraviețuire. Animalele din curțile și câmpurile lor sunt obosite și slăbite. E așa o stare de așteptare molcomă ca și cum viața asta e doar un popas, o trecere scurtă neimportantă.

Cambodgia este încă misterioasă pentru mine. O țară sărăcă populată de oameni zâmbitori. Zâmbetul lor cald este expresia unui paradox în peisajul orașelor prăfuite și mucegăite. Noi am ajuns aici pentru că ne doream să vedem Angkor Wat – Parcul Național Arheologic inclus în patrimoniul UNESCO. Siem Reap este orașul de popas din care pleci să vizitezi templele aflate la câțiva km.

Am venit fără prea multă documentare în prealabil. De altfel, cam ăsta e stilul nostru: ne aruncăm în mijlocul acțiunii și de acolo ne descurcăm noi. De multe ori este foarte interesant pentru că totul este nou și surprinzător. Oricum ar fi, toate pozele din lumea asta nu au cum să te pregătească sau cum să-ți fure momentul de șoc la templele de lângă Siem Reap.

Noi am plecat de pe Koh Chang, unde am petrecut câteva zile animate de junglă, cu un autocar care ne-a lăsat direct la PoiPet – punct de trecere Thailanda-Cambodgia. Am decis să mergem până acolo pentru că ne luasem din România, cu ceva timp înainte, e-visa (45 dolari aproximativ) și nu am vrut să întârziem foarte mult așteptând un grup întreg să-și ia visa on arrival. De altfel, dacă nu greșesc, este printre singurele țări unde visa on arrival nu se ia doar din aeroport. Cred. Dacă nu e așa, aștept comment, sunt foarte curioasă cum e cu vămile ăstea.

Am trecut foarte lejer. Fluierând aș spune. Am trecut frontiera și am ales să mergem mai mult pentru a găsi niște taxiuri decente la preț. Am ales un șofer foarte haios și vesel care ne-a condus în Siem Reap (150 km – 2h 30 min) cu o Toyota Combi, foarte nouă, foarte curată. Ceva așa…strident, în contradicție cu peisajele pe care le-am văzut. (35 dolari)

Ne-am cazat la Home Stay. Oamenii foarte primitori și calzi. O vreme am crezut că doar ei sunt așa. Dar nu. Toți cambodgienii au o latură blândă, caldă.

Următoarele 3 zilele le-am petrecut du-te vino pe la temple.

În prima zi, am fost viteji și ne-am închiriat biciclete. Cristi și-a luat ceva mai zdravăn cu 3 dolari/zi, iar eu m-am lipit de o bicicletă fără multe pinioane, dar frumușică, de oraș, roșie (2 dolari/zi). Oameni buni, luați biciclete cum trebuie. E extraordinar de mult de mers. Iar eu pedalam inclusiv la vale ca să înțelegeți cam ce putea bicicleta să facă. Cristi pedala de 3 ori și apoi se odihnea. Seara am picat ruptă.

Revenind la început, am luat biletele de acces pentru 3 zile (40 dolari). Atenție, casa de bilete nu este lângă temple. Și tot ce găsiți acolo este foarte umflat la prețuri. Pentru că nu ne-am pregătit, ne-am luat de acolo pălării de soare și un ghid.

Pe drum spre temple, Cristi a făcut pană. Nu știu de ce, dar am fost foarte inspirată să insist să mergem cu ele de coarne până la punctul de control unde am fost ajutați. (2 dolari reparația).

Templele îți iau respirația și prin temperatura ridicată, dar mai mult prin cum arată. Distanțele între ele sunt foarte mari și este recomandabil să le vizitezi organizat. Voi reveni într-un alt articol specific pe acest subiect.

 

A doua zi, ca tot poporul care ajunge pe aici, ne-am înregimentat și noi misiunii ”Răsărit la temple”. Ne-am trezit la 4.30 dimineața. La 5.00 ne dădusem întâlnire cu un șofer de tuk-tuk pe care îl cunoscusem cu o seară în prealabil și ne picase bine. Răsăritul nu a fost ca în reclame. Dar mulțimea da.

 

 

Am continuat toată ziua cu tuk-tuk și am fost foarte productivi. Este o experiență interesană cu bicicleta, dar obosești din cauza distanțelor și a temperaturii. A doua zi, am văzut mai multe și am fost mai atenți.

A treia zi am mai dat o tură scurtă cu tuk-tuk. Și cam asta a fost.

Deși mai aveam o noapte de cazare, ne-am precipitat și ne-am făcut rezervări de plecare spre Vietnam la Giant Ibis. Ne-am tot gândit și răzgândit. Deși cel mai scump, Giant Ibis pare să fie și cel mai sigur, spre deosebire de Mekong Express care are la activ ceva accidente. Am călătorit până în Phnom Penh cu autocarul de noapte, iar din capitală până în Ho Chi Minh (Saigon) cu autocar normal.

Ca să rezum la ceva concis, Angkor este trecutul care alimentează viitorul cambodgienilor. Sunt convinsă că mai sunt și alte locuri frumoase și interesante cum ar fi: Kampot sau Sihanoukville, dar noi eram nerăbdători să vedem Vietnam.

Idei practice sumarizate în urma experienței directe:

  • 3 zile sunt suficiente pentru a vizita templele. Organizatoric, este bine să aloci o zi înainte și o zi după (sosire și plecare).
  • Parcul este accesibil începând cu 5.30 dimineața.
  • Îți poți lua biletele de acces cu o seară înainte.
  • Răsăritul măcar o dată este o experiență care merită.
  • vestimentația trebuie să fie una respectuoasă – femeile trebuie să poarte haine care le acoperă umerii și picioarele.
  • Experiența cu bicicleta merită alternată cu tuk-tuk.
  • Pentru orice achiziție, negocierea este binevenită. Cum spunea gazda noastră: Pornește de la 50% din preț cu negocierea.
  • Mâncare, apă, suveniruri găsești la tot pasul în parc. Ajungi dimineața și pleci seara de acolo. Timpul trece altfel. În Siem Reap, seara, în centru, am mâncat pe stradă la bucătăriile ambulante ale unor tăntățe care găteau fried rice sau noodles – totul delicios. Cristi s-a îndrăgostit de salata de papaya.

One Reply to “3 zile pline la Angkor Wat – introducere filosofică și informații practice”

  1. […] Voi reveni într-un alt articol cu informații practice privind itinerariile, accesul la temple, harta, mâncare, transportul, orele de vizitare și cheltuieli aproximative. […]

Leave a Reply