Ben Tre, Delta Mekong – vizite în gospodăriile vietnamezilor

Din Saigon am plecat spre Ben Tre dis-de-dimineață. Aș vrea să zic că răcoarea dimineații ne-a dat forță să ne cărăm rucsacii în spinare 3 km până la stația de microbuze. Dar nu. Nimic. Nicio adiere. Multă umiditate în atmosferă, în haine, pe fața noastră, în sufletul meu. Mi-a fost superdor de zgribulirea matinală din România și informația de pe telefon care îmi arată că acasă temperaturile sunt pe minus nu a reușit să mă înfioare deloc.

Ca să ajungi la stația de autobuze, mai întâi cauți stația de microbuze. Microbuzele argintii te transferă la autobuzele care te vor prelua pentru a te transporta în Deltă. Biletul de 65.000 Dongi îl plătești șoferului de autobuz.

Ajunși în Ben Tre după aproximativ 3 ore, am mers să ne cazăm la Ba Dahn Home. Proprietarul a venit să ne ia cu mașinuța lui îngustă după ce am luat un taxi de la stația de autobuze până mai aproape de cazare. Taxiul nu încăpea pe alei pentru a ne duce la destinație.

Casa este înconjurată de livezi de fructe exotice și canale de apă. Puteai lenevi ore în șir într-un hamac privind nuci de cocos, pomelo, mango sau jack fruit. Am ales să facem un tur privat cu barca. Până la stația de ambarcațiuni am mers cu bicicletele câțiva km prin alei înguste, peste poduri mici și pe sub ramuri de cocotieri. Apoi un pic prin oraș. Apoi ne-am urcat și pe noi, și pe bicle în barcă.

Ghida noastră ne-a povestit că într-o vreme existau crocodili, iar localnicii credeau în diverse duhuri care atacau bărcile. Pentru a se proteja au desenat ochi pe bărci.

Pe parcursul unei zile, nivelul apei crește cu 1 m.

Mai jos sunt poze de la făbricuța de cărămizi. 4 muncitori care lucrează 8 ore pe zi produc 7000 de cărămizi. 20 de cărămizi de vând cu 1 dolar. Cărămizile se ard într-un cuptor unde se dau foc cojilor de orez. După ardere, cenușa este folosită ca fertilizator în livezi pentru că mențin umiditate.

La atelierul de prelucrare al cocosului am aflat că 60% din producția de nuci de cocos a Vietnamului provine din Deltă. Doamnele de la atelier fac caramele, uleiuri, cosmetice, produse din coajă de cocos etc.

Stupoare: din fibrele nucii de cocos se fac preșurile de la intrare.

Da, fac și vin de cocos. Dar noi nu înțelegem de ce ei zic că este vin, de vreme ce are 40% alcool. Este tărie.

Apoi am mers la un atelier de împletituri.

În fotografia de mai sus se află un cocotier de apă. Din tijele lui se fac acoperișurile care durează maxim 3 ani. Apoi trebuie schimbate.

Ne-am întors la cazare cu bărcuțe cu vâslași și apoi cu bicicletele pe aleile înguste.

În următoarea dimineață am plecat spre stația de autobuz cu această camionetă foarte îngustă, fără uși la cabina șoferului, fără menajamente și de multe ori cu capetele plecate. Capul plecat, ramura de palmier nu-l taie!

 

Pentru că autobuzul spre Can Tho urma să plece în aproximativ o oră, am ars-o la o cafea vietnameză privind localnicii jucând șah chinezesc.

3 Replies to “Ben Tre, Delta Mekong – vizite în gospodăriile vietnamezilor”

  1. […] care ne-a dus de la Ben Tre la Can Tho a funcționat mai mult ca o poștă. Colete pe sub scaune, colete pe la picioare, colete […]

  2. […] Can Tho, Ben Tre, Ho Chi Minh, Cu Chi, Hoi An, Ha Long Bay, Phong Nha, Hue, Hanoi, Sa Pa, Bat […]

Leave a Reply