Can Tho, Vietnam – locul unde oamenii mai degrabă plutesc

La Can Tho am călătorit cu peștii.

Autobuzul care ne-a dus de la Ben Tre la Can Tho a funcționat mai mult ca o poștă. Colete pe sub scaune, colete pe la picioare, colete pe scaune, colete în burta autobuzului. Și noi cu câțiva localnici.

Biletul a fost 65.000 Dongi, plătit în gară.

Can Tho este printre cele mai mari orașe din Delta Mekong și seduce prin panorame, oameni foarte primitori și piețe plutitoare.

Pentru ochiul neavizat, apa pare să fie o zonă care desparte tărâmuri, un mal de un alt mal. Pentru oamenii deltei apa este cea care unește viața. Delta este matriarhatul care hrănește milioane de vieți. Pe apă oamenii locuiesc, fac comerț, își spală hainele, se spală pe ei, circulă, transportă, fac turism și multă, foarte multă mizerie. Încă nu există o conștientizare a efectelor negative ale poluării, din păcate. Și totuși anumite locuri din deltă au rămas aproape neatinse, peisajele sunt scenice, idilice, terapeutice pentru un călător venit din mediul urban.

Pentru a cunoaște delta, cel mai bine este să negociezi și să închiriezi o barcă și un vâslaș. Așa am făcut și noi pentru 9 dolari/persoană. Ne-am trezit la 4.30 dimineața și am luat drumul inițiatic al apei.

Am călătorit zeci de km cu barca pe canale mai mari sau mai mici, am văzut două piețe plutitoare în plină activitate, am vizitat un atelier de noodles și am tras cu ochiul la oamenii din deltă, această specie umană aparte care mai mult plutește. Dar plutește cu statornicie.

Pe doamna de mai sus am găsit-o la prima piață plutitoare unde se vând legume și fructe en-gros pentru localnici și cafele la bucată pentru turiști.

Nu, nu eram în pantaloni de pijama. Dar șalvarii mei erau comozi ca niște pantaloni de pijama.

Toate ambarcațiunile expun în bețe înalte de bambus produsele pe care le vând – acolo sus în cer sunt niște cartofi dulci.

Pozele de nuntă în deltă se fac la 6.30 dimineața. Iar noi am făcut o poză la cum se face poza. 🙂

Așa arată un detaliu din fabricarea noodleșilor la un atelier din deltă.

Viața este simplă. Te trezești cu noaptea în cap să vinzi pepeni (lubeniță) și bagi o supă în poziție de meditație.

Circulă o vorbă cum că Thailanda e țara zâmbetelor. Eu cred că vietnamezii sunt cei mai accesibili, calzi și ospitalieri oameni. Deși nu vorbesc engleza, te înțelegi minunat din priviri. Fără cuvinte, fără complicații.

Domnul din imagine a fost vâslașul nostru. Cam năzdrăvan la început când ne-a pocnit de niște bărci sau ne-a alunecat pe niște valuri mai mari.

Aici eram deja la o a doua piață plutitoare. Era cred 8/9 și mi se părea că trecuse o zi întreagă. Femeile muncesc foarte mult și le vezi peste tot. Fac comerț, treburi gospodărești sau plimbă turiști. Le vezi cum curăță ananas pentru turiști ținând cârma între picioare ca și cum ele sunt în sine o extensie a bărcii.

Așa arată un pod peste un canal din Deltă. Un pod dintr-o bucată. La propriu dintr-o bucată de bambus: călcai pe un singur băț ca la circ.

Văzându-l pe domnul din imagine mi-am adus aminte de centauri (jumătate om, jumătate cal). În deltă, vezi ”creaturi” mitice jumătate om-jumătate barcă.

În timp ce eu imaginam scenarii nebune cu barca noastră răsturnată și eu înecată, nenea plutea lejer pe apă cu juma de picior scufundat cu supremă naturalețe în apă.

Este printre fotografiile mele preferate. Este o fotografie spontană despre apă, viață și oameni.

3 Replies to “Can Tho, Vietnam – locul unde oamenii mai degrabă plutesc”

  1. […] că autobuzul spre Can Tho urma să plece în aproximativ o oră, am ars-o la o cafea vietnameză privind localnicii jucând […]

  2. […] am fost în Delta Mekong, cămara cu bunătăți a Vietnamului cum îi zic eu, am avut ocazia să vizităm un atelier de […]

Leave a Reply