În vizită acasă la Samsung sau cum ignoranța suportă vindecare

Există oameni care știu pe ce lume trăiesc și știu că Samsung este coreean. Și mai sunt eu care a trebuit să vin aici ca să aflu că Samsungul este din Coreea. Ignoranța suportă vindecare atât timp cât există curiozitate.

Mură-n gură, stau la vreo 2 km de Samsung Digital City, un cartier unde lucrează aproximativ 35000 de oameni în 4 clădiri a câte 38 de etaje și 131 de clădiri mai scunde. Enorm!

La Samsung nu intri oricum și oriunde. Intri dacă ești angajat cu legitimație sau dacă ești ca mine: disperat să vezi Muzeul Inovației Samsung. L-am văzut de 2X: o dată era ploaie, o dată era soare.

Accesul în orașul Samsung este foarte restricționat, a fost nevoie să ocolesc toată suprafața împrejmuită (vreo 40 minute pe timp de ploaie și vânt) ca să ajung la Muzeu, unde ca să intri, traversezi o parcare, treci un pod subteran, unul suprateran, te plimbi cu liftul și scara rulantă, îți lași amprentele și pleci cu altele noi (glumesc!) și abia apoi experimentezi spațiul SF.

Nu am o pasiune pentru Samsung, nu am o pasiune pentru tehnică, nu am o pasiune pentru digital. Ce caut eu aici? Caut povestea inovației. Iar acest muzeu cu o fereastră în trecut și o ușă în viitor povestește despre inovație într-o atmosferă captivantă.

Acest muzeu este special datorită prezentării. Prezentarea face totul.

De cum am intrat, m-am înroșit. Coreence finuțe, fardate, aranjate, dichisite te primesc elegant ca la o întâlnire de succes. Numai că eu eram în bocanci cu linii roz și puf, geaca de iarnă și fularul păreau aterizate de pe pârtie, părul bătut de vânt și ploaie era coșmarul oricărei etichete.

M-am alăturat unui grup de bărbați respectabili la costum și speriată să nu le sparg vreun ecran, am interiorizat cât am putut de mult orice ”Moa!”.

Mi-a plăcut la nebunie turul. Și am zis că e cazul să-l văd și pe timp de soare, nu că ar conta, dar de data asta l-am luat și pe Cristi.

Emoții într-un singur televizor: eu rânjeam la cameră, Cristi visa la un ecran mare și curbat.

Proiecția pe acest ecran curbat se face de pe 3 videoproiectoare și efectiv reușești să te scufunzi cu totul în filmul de prezentare. Vedeți cât de mici sunt oamenii din spate? Așa vă puteți imagina ce mare e ecranul. De fapt, ecranele, sunt mai multe ecrane tematice: luminii, radiolui etc.

Pe această videoproiecție puteai să mâzgălești. Vă jur că prima dată am desenat o pisică. A doua oară am făcut ce faci pe toate caietele când ești mic: mi-am scris numele. M-am și alintat cu o inimioară.

Muzeul Inovației este organizat în 3 expoziții dedicate invențiilor, inovațiilor și creației. Cred că independent de conținut, conceptul de comunicare și prezentare este cel mai prețios. Povestea și forma sunt magnetice.

Peste drum de muzeu, clădirea din imaginea de mai jos este în formă de telefon mobil. A fost construită mai demult, de-aia are aspectul unui telefon vechi cu antenă. Ce vremuri…

Și dacă tot nu v-a impresionat să știți că undeva mai în spate se află:

  • un heliport unde aterizează elicopterele Samsung
  • o școală unde 150 de educatori și profesori au grijă de copiii angajaților Samsung
  • zone cu concerte și spectacole
  • 650 de cluburi tematice petru angajați
  • zone de relaxare
  • și multă, multă muncă de testare și inovare.

One Reply to “În vizită acasă la Samsung sau cum ignoranța suportă vindecare”

  1. Superb.mai ca mi vine sa ma duc pe acolo! la plecare nuy ti dau si telefoane mobile suvenir?

Leave a Reply