Experiența mea într-un templu budist coreean

DORINȚA

Când am plecat în Sud-Estul Asiei primul lucru pe lista mea a fost să vizitez temple. Îmi imaginam clădiri misterioase cu atmosferă mistică și revigorări spirituale. Am plecat total nepregătită, dar maxim entuziasmată de propria mea fantezie. Am început cu Bangkokul unde am fost redusă la tăcere, nu de religie, ci de templele amețitor de opulente. Kilograme întregi de aur în formă de Buddha lucesc în toată capitala Thailandei. A urmat Cambodgia, unde am descoperit un spațiu a cărui sacralitate venea din combinația de temple, junglă, maimuțe și oameni. La Angkor natura este cea mai frumoasă icoană. În final în Vietnam, întâlnești un Buddha dinamic ca expresie, burtos, împodobit colorat, chefliu și zâmbăreț. Cam asta a fost toată spiritualitatea din sud-estul Asiei.

 

RENUNȚAREA LA DORINȚĂ

M-am întors acasă cu o fantezie lipsă privind templele budiste, dar revigorată spiritual de natură. Am închis subiectul și asta a fost.

Încă am o senzație stranie acum când realizez că împlinirea dorințelor presupune ca prim pas renunțarea la ele sau împăcarea cu ideea că e foarte probabil să nu se întâmple. Nu mi-aș fi imaginat că voi avea ocazia să experimentez viața la un templu budist tocmai în Coreea de Sud. Bașca să rămân peste noapte acolo și să dorm într-un hanok, casa tradițională coreeană pentru care am dezvoltat o obsesie. Și s-a întâmplat.

 

CUM AM AJUNS LA TEMPLU

În Coreea există programul Templestay care îți dă șansa de a experimenta viața la templu alături de practicanți budiști. Este un program cultural la care participă foarte multe temple din Coreea cu o lungă tradiție. Budismul coreean se bucură de o istorie de 1700 ani.

Noi le-am scris celor de la templu Naesosa care se află în vestul țării, undeva între munți și aproape de mare. L-am ales pentru că aveam în plan să vizităm în zonă orașul Jeonju, singurul loc în care găsești peste 800 de case hanok, un record sublim. Am primit confirmarea că există disponibilitate și ne așteaptă.

 

VIAȚA LA TEMPLU

Serena, coordonatoarea oaspeților străini, ne-a întâmpinat cu salutul specific budist și cu un mare zâmbet visător cald. Ne-a arătat unde vom dormi și ne-a oferit haine gri de vizitatori pe care trebuia să le purtăm în cele două zile. A urmat prezentarea templului, a programului și a activităților.

Am învățat cum să mergem în poziție Chasu (mâinile așezate într-o anumită poziție) în curtea templului, cum oferă budiștii respect lui Buddha și cum decurg cele două ceremonii (dimineața devreme și seara). Am înțeles pe parcursul activităților că ei nu se închină lui Buddha ca unui zeu, ci oferă respect. Oricare din călugării budiști poate atinge starea de trezire a lui Buddha.

 

LA CE ACTIVITĂȚI AM PARTICIPAT

Mandala – Am făcut o mandala din sare colorată ca formă de meditație. Pe o hârtie pe care era schițată forma unei mandale am pus cu lingurița sare colorată. Odată finalizată în sare colorată, am împărtășit câteva gânduri și am scuturat hârtia de sare. Începutul și sfârșitul sunt aceleași. Din tot momentul dedicat Mandalei, pentru mine cel mai impresionant a fost când călugărița budistă a bătut gongul de început. Sunetul a reverberat prin mine și mi-am simțit urechile ca pe niște pâlnii sonore. Tot aerul din cameră a părut să se curețe de orice vibrație poluantă. S-a făcut liniște în mine.

 

108 prosternări – Am zis DA de la început, deschisă experiențelor noi, dar ca să fiu sinceră, nu am înțeles din prima ce presupune. Și cred că a fost mai bine așa. Abia joi la 5 dimineața când Serena m-a dus într-o cameră a urmat ceva ce m-a marcat mai mult decât toate celelalte activități. A stins lumina, a aprins lumânări și bețișoare. Lângă Buddha, casetofonul a început o ceremonie cu 108 texte. La fiecare text, ne înclinam îmbrățișând podeaua. 108. Textele sunt o încurajare la smerenie, compasiune, fapte bune față de cei din jur, deschidere spre experiențe noi și credință în momente grele, protejarea naturii și ajutorarea oamenilor. Am fost pe punctul de a ceda pe la mijlocul prosternărilor. Mi-era greață de nesomn și să fac mișcare fizică la 5 dimineața era total neprogramat pentru mine. Dar am reușit și nu am avut o părere mai bună despre mine. Am avut în schimb ceva mai profund: senzația lucrului împlinit, așa trebuia să fie. A fost ora în care am fost cel mai departe și cel mai aproape de mine. Am încheiat cu câteva îndrumări de meditație și tehnici de respirație.

 

Ceremonia ceaiului (Dado) – este din categoria lucrurilor pe care le-am căutat cu disperare în centrul Seulului. Apoi, dezamăgită că nu găsesc pe nimeni să mă ajute, m-am lăsat păgubașă. Mi-au sclipit ochii de bucurie când am auzit că joi dimineața urma să ne bucurăm de o ceremonie a ceaiului oferită de o călugăriță budistă. Suprem! Cum a fost? A fost magic. Ne trezisem la 4 dimineața și ațipisem din nou undeva la 8 după ceremonia matinală și mic-dejun. Ceaiul a fost de fapt cafeaua în ziua respectivă. A fost o oră de trezire prin ceai și soare leneș. Ceaiul coreean este mult mai delicat la gust decât cel chinezesc, expiră mai repede și are nevoie de apă pură.

 

Plimbare prin pădure pentru a vedea marea – am urcat un pic pe o culme să vedem marea, fără să știm că o vom vedea. Acolo sus am fost la intersecția dintre cer, mare și spiritul budismului milenar. Din tot frigul îndurat în Coreea, acolo am șopârlit în plin soare, natură și liniște.

 

CUM E MÂNCAREA LA TEMPLU

Alimentația este una ecologică și înveți să trăiești în armonie cu natura. Mâncarea este compusă doar din vegetale din care te servești singur doar cât ai nevoie. După masă, fiecare își spală farfuria și tacâmurile pentru ca totul să fie ca la început. Să nu lași nimic în urma ta și să nu risipești nimic. Nu a fost greu la cât de bine era gătită mâncarea. Acolo am realizat că poți să fii vegetarian și în țara grătarelor, mai au și alte lucruri bune. Ce mi s-a părut foarte interesant a fost că la fiecare masă era supă. Mi-a plăcut în mod desebit una care era foarte picantă și te încâlzea după tot frigul care te pustia pe afară.

 

SOMNUL LA TEMPLU

Deși eram cu Cristi, am dormit în camere separate. Patul era compus dintr-o salteluță foarte subțire întinsă direct pe podeaua caldă a hanokului. Mi-am cam îndreptat oasele și atâta liniște m-a speriat la un moment dat. Stingerea s-a dat devreme pentru că trezirea se întâmplă la 4 dimineața. Toată valea s-a scuturat când clopotul a fost bătut cu gongul.

TEMPLUL

Templul este de fapt un ansamblu de spații și clădiri: dormitoare, bucătării, zone de depozitare, birouri de lucru, spații de activități, poteci, porți, altare, curți, copaci și cer. Mult cer.

Cele mai impresionante lucruri pentru mine au fost 2 copaci: Copacul Bunica bătrân de 1000 de ani și copacul Bunicul, bătrând de câteva sute de ani și aflat la baza văii din care se pornește spre templu.

 

Leave a Reply