Ziua 28, Santiago de Compostela – Jurnal pe Camino

Aș vrea să spun că am sosit la Santiago de Compostela, dar în realitate…poți să sosești și să nu ajungi de fapt.

Eu am sosit în jurul prânzului, dar Santiago m-a primit abia pe seară. A fost o zi din care nu am înțeles mare lucru. M-am oprit de multe ori înfiptă în drum și la fiecare 3-4 km mă întorceam spre Diane și o întrebam dacă simte ceva. Nimic. Nici eu. E ca și cum ar fi doar o altă zi. A fost o intrare total neașteptată în oraș.

A fost cald, mult soare și multe mașini. Prea mult deodată. Probabil că-mi imaginam un loc în care liniștea este limbajul universal. Habar nu am ce cai verzi pe pereți am sperat să găsesc zburdând pe aici. Cert este că a fost un fel de înapoi în civilizație, brusc și mult. Ne-am târât picioarele obosite și sufletul amorțit până aproape de catedrală unde încă o dată ne-am întrebat dacă e vreo emoție ceva. Nimic. Am tot pândit și toată pânda asta cred că mai mult m-a întors din drum.

După o arcadă a început fulgerător o muzică de orchestră care a durat fix 40 de secunde cât ne-a luat să ajungem lângă catedrală. Ne-am uitat una la alta și am confirmat emoția. Dar nu era acea emoție a sosirii. Era o emoție a muzicii. Ceea ce a fost frumos, dar nu ceea ce așteptam.

Am ajuns la cazare și singurul sentiment pe care l-am avut a fost că nu aparțin acestui timp și acestui loc. Atunci m-am scuturat de tot acest suprarealism și i-am spus lui Diane că eu merg să-mi iau Compostela. Porbabil sperând la o schimbare. Și ne-am luat și Compostela după o oră de stat la coadă. M-am uitat perplexă la cifra notată pe hârtie: 799 km. Mi s-a părut așa o glumă dubioasă. Serios? pentru 1 km, această cifră pare o mare glumă. Fiți siguri că absolut toți pelerinii au făcut mai mult de 800 km. Pentru toate întoarcerile din drum, pentru toate rătăcirile, pentru toate alternativele mai lungi, această cifră atât de științifică nu este foarte acurată.

Ne-am intersectat cu Margot și Marc. Apoi am mers la slujbă. În mijloc se află butafumiero. Este o mare urnă folosită pentru anumite sărbători sau momente mai speciale, este manipulată de 8-10 oameni îmbrăcați în catifea vișinie, iar scopul ei este de a binecuvânta pelerinii. Să ai parte de butafumiero este visul pelerinului. Mă uitam la urnă și mă gândeam la ce mi se spusese la biroul pelerinilor că există șansa ca mâine să fie folosită butafumiero la slujbă. Calculam cum aș putea să nu mai merg la Finisterre și să rămân să văd. Ajunsesem destul de departe cu gândurile. Dar pe parcurs mi-am uitat șirul planurilor și m-am lipit de un stâlp obosită.

Și ce credeți?…spre finalul slujbei, preotul a anunțat butafumiero, oamenii în catifea vișinie au ținut sforile și în înaltul catedralei urna a prins avânt și ne-a tăiat respirația. Abia atunci am simțit că am ajuns și eu în Santiago. Este copleșitor să privești în cerul unei catedrale imense o urnă cu fum în viteză pe toată lungimea boltei.

Nu pot să nu mă gândesc la toate momentele în care am decis să mă predau ca apoi să câștig. Încă mă bântuie luptele de început cu durerile de picioare și momentul critic când am decis să nu mai opun rezistență durerii, ci să o las să circule în toată talpa. Abia atunci piciorul meu a devenit mai rezistent. Cumva este un exemplu minuscul, dar pentru mine a fost o lecție despre viață în general. Să lupți cu îndârjire nechibzuită uneori e un autosabotaj.

Cu compostela într-un rucsac din ce în ce mai ușor, voi continua către Finisterre, capătul pământului, cu gândul că uneori o rugăciune este în formă de pași, de zâmbet sau compasiune.

2 Replies to “Ziua 28, Santiago de Compostela – Jurnal pe Camino”

  1. Draga Miha, te-am privit zi de zi de aici din Romania si acum la final imi pare ca a fost un pic si drumul meu.
    Am simtit soarele, vantul, frigul si uneori au adiat mirosurile, de camp, de padure, de arsita, de umezeala. Dar cel mai mult raman cu povestile oamenilor, i-am tinut minte si am asteptat sa vi se intersecteze din nou drumurile.
    Sunt tare mandra de tine, pentru efort si perseverenta si stiu sigur ca intr-o zi esenta acestui drum ti se va revela.

    Cu drag,
    Carmen

  2. Mulțumesc din suflet, Carmen! Este o mare bucurie să împart acest drum de mare emoție și frumusețe. Înseamnă foarte mult pentru mine gândurile tale frumoase și atât de delicate. Sper să ne găsim curând la o cafea de povești… Te îmbrățișez din Santiago de Compostela cu multă emoție!

Leave a Reply