Cum arată bugetul pentru Camino de Santiago?

Iată un topic care s-a lăsat mult așteptat: de câți bani ai nevoie pentru a parcurge Camino de Santiago? Ceea ce urmează să expun mai jos face parte din experiența mea pe Camino de Santiago pe parcursul a 31 de zile, iunie/iulie 2017, ruta Camino Frances. Sper ca cei care sunt interesați de aceste informații să le găsească utile în pregătirea și organizarea propriului Camino. Spre final am notat inclusiv o cifră medie pe zi.

CHELTUIELI ÎNAINTE DE CAMINO

Înainte de pleca, singurele două lucruri pe care le-am făcut au fost să-mi iau un bilet de avion și prima noapte de cazare. Separat voi aborda într-un alt articol informații privind cum mi-am pregătit rucsacul și echipamentul.

Bilet de avion

Am ales doar dus pentru că nu știam exact cât îmi va lua să parcurg drumul. Am plecat destul de rezervată și aproape convinsă că mă voi întoarce destul de repede. Cu toate acestea, am reușit să ajung la Finisterre. Am cumpărat biletul de avion cu o lună înainte și am prins o ofertă foarte bună la Ryannair. Am avut doar bagaj de mână, rucsacul meu fiind destul de mic.

Depart: London (Stansted) (STN)
Date: Thu, 08 Jun 17
Time: 14:05
Arrival: Biarritz (BIQ)
Date: Thu, 08 Jun 17
Time: 17:05

Cost: 32 lire

În ceea ce privește biletul de întoarcere, l-am luat la două săptămâni, cred, când eram la mijlocul drumului. Am găsit întoarcere cu Vueling prin Barcelona.

Transfer Biarritz – Saint Jean Pied de Port

Întrucât avionul meu a ajuns foarte târziu nu am mai prins transport în comun de la aeroportul din Biarritz la Bayonne de unde trebuia să iau trenul spre Saint Jean Pied de Port așa că am fost nevoită să sparg deja pușculița pe un taxi pe care am dat 25 euro. Apoi din gara din Bayonne am luat trenul către Saint Jean Pied de Port, biletul a cost 10 euro. Am mers cred o oră.

Cazare

Am dormit în Saint Jean Pied de Port, localitate în Franța, la Auberge du Pèlerin Rue de la Citadelle, 25. Am ales să fac rezervarea prin Booking.

Cost: 18 euro – am avut pat într-un dormitor de 6 locuri. A fost curat și liniște, dar de departe cea mai scumpă cazare de pe tot traseul. Sunt convinsă că se pot găsi cazări și mai ieftine, trebuie căutat.

CHELTUIELI ÎN TIMPUL CĂLĂTORIEI

Cazările pe Camino

Camino Frances este cea mai populară rută care face parte dintr-o rețea de mai multe trasee. Alte rute: Camino Portugues, Camino del Norte, mai sunt trasee prin Franța și Spania (de pildă am cunoscut o americancă venind din Sevilla, deci din sudul Spaniei). Recomand la rândul meu Camino Frances mai ales începătorilor pentru că este o rută prietenoasă cu pelerinii. Camino Frances traversează multe localități, distanțele între ele fiind relativ confortabile și îți permiți să te oprești când simți că ești extenuat. Prin urmare, cazările sunt disponbile și suficiente.

Auberge du Pelerin – Saint Jean Pied de Port

Camino este foarte bine organizat și pe întreaga rută se găsesc celebrele albergue. Albergue-urile sunt un fel de hosteluri al căror rol este să adăpostească pelerinii. Există albergue private și albergue coordonate de mănăstiri sau alte instituții municipale.

Costul unui albergue variază de la donativo (adică pui tu cât consideri în pușculița lor), la  6, 7, 10 euro, iar spre final ajungi si la 12 euro când te apropii de Santiago de Compostela. Aceste adăposturi sunt în general curate. Deși citisem multe povești despre gândaci, eu nu am găsit nimic în neregulă.

Trebuie să fii pregătit să dormi cu mai multe persoane într-o cameră în paturi suprapuse. De obicei primești lenjerie de unică folosință, dar preferabil să ai un sac de dormit cu tine. Eu am avut doar căptușeala, fiind vară și a fost perfect, deci un lucru în minus de cărat.

Băile sunt dotate cu mai multe cabine de duș și toalete. Există zone speciale unde îți poți spăla hainele și le poți întinde pentru a se usca. Eu nu am găsit mari diferențe între albergue municipale și cele private. Am dormit în câteva municipale și a fost foarte curat. Îmi rămâne în suflet mai ales Albergue Hospital de Peregrinos de San Anton, construit în ruinele unei fost mănăstiri. A fost un donativo foarte liniștit, fără electricitate, fără apă caldă, dar foarte curat și cu o atmosferă unică.

Albergue San Anton – Detaliu dormitor

APĂ

Apa chiar nu este o problemă pe Camino. În primele zile, am cumpărat. Apoi am aflat că apa de la fântânile de pe drum este potabilă. Oricum, atenție trebuie să fie semnalizată că e potabilă. Altfel poți cumpăra de la magazine, buticuri, cafenelele care se află pe Camino. 1 euro/sticla de 0.5 l. Eu am trăit 98% din drum cu apă de la fântână și uneori de la robinet.

Alte lichide pe care le poți consuma pe drum: Cola – 2.5 euro, Suc de portocale (și sunt plini de portocali) – 2 euro,  1.5 euro/cafea, 2.5/3.5 – halba de bere

Eu beau cafeaua fără lapte. Am reușit cred jumătate din drum să mă mențin așa deși nu mi-a plăcut foarte mult cafeaua de la ei. În final m-am dat pe cafe con leche, așa beau spaniolii cafeaua.

MÂNCARE

Există mai multe opțiuni.

  • Meniul pelerinului

Pentru mic-dejun și cină poți alege meniul pelerinului care se găsește al albergue unde te cazezi. Există unele albergue, mai ales cele donativo, care îl includ automat. La albergue private plătești separat meniul care variază de la 7 la 10/12 euro. Să alegi meniul pelerinului vine cu avantaje în plus față de faptul că te hrănești cu o masă gătită, destul de bogată (aperitiv, fel de mâncare, desert, apă și vin). La ora anunțată, toți pelerinii se reunesc și în timpul cinei este o ocazie foarte bună de socializare, de conversație bună, de schimb de impresii.

Această cină cu pelerini a avut loc în Viana la albergue municipal. A fost o cină delicioasă în care am avut ocazia să cunosc oameni speciali cu povești incredibile.

  • Cină gătită la comun

Dacă te împritenești (și nu e nevoie de mare efort, poate fi ceva chiar spontan) cu alți pelerini, puteți să vă uniți forțele să faceți cumpărături și să gătiți împreună. Cred că două săptămâni așa am funcționat. Costul pe masa de seară și o gustare de dimineață ajungea la 3-4 euro. Noi am gătit paste, salate, orez, hamburgeri. Atenție, când alegi albergue verfică să includă bucătărie. Cele mai multe pun la dispoziție bucătăria dotată cu tot ce trebuie, inclusiv ulei și condimente în unele cazuri.

Aici apar David, Alessio și Amelia, o parte din familia mea de pe Camino spre final. Alessio a fost bucătarul grupului, iar Amelia selecta albergue pentru următoarea seară.

  • Te descurci singur

Am întâlnit pelerini care și-au gătit doar pentru ei, dar în final ofereau și celorlalți. E destul de mult să gătești doar pentru tine și mâncarea nu o poți căra în următoarea zi. Poți mânca fructe (un măr 0.45 euro), un sandviș ( un bocadillo 2.5 euro), o salată cu ton (o conservă de pește începe cred de la 0.75 euro), înghețată (1.5/ 2 euro) sau orice altceva îți trece prin minte.

Aici apare Diane cu un brunch: hamburgeri. În poză mai apare și Slawomir din Polonia oferindu-mi prosop în locul celui pe care l-am pierdut.

CE FAC VEGETARIENII PE CAMINO

Eu nu sunt vegetariană complet, dar nu consum carne. Am supraviețuit foarte bine. Hamburgerul din imagine, cel din dreapta, nu conține carne. Mi se pare că mai mai toate mâncărurile din Spania se bazează fie pe ouă, fie pe cartofi, fie pe combinația din cele două. În ceea ce privește meniul pelerinului, eu am comunicat de fiecare dată gazdelor asupra preferințelor alimentare și am fost mereu întâmpinată pozitiv. Deci există soluții. Pentru cei care sunt vegetarieni ca la carte (deci fără produse care includ ouă sau lapte) cred că este un pic mai provocator, dar am întâlnit astfel de pelerini cum este Frederik, studentul la jurnalism din Suedia și se descurca perfect, deși mărturisea că îi lipsește somonul în noua dietă.

ALTE CHELTUIELI
Pot și cred că sigur pot apărea și alte cheltuieli în afară de cazare și mâncare. În această categorie intră cosmeticele, intrările la muzeu, eventuale autobuze, suveniruri. Cam asta ar fi ce-mi vine în minte până în acest moment.

Cosmetice. Eu am cumpărat de câteva ori pe drum șampon. Pentru a nu căra foarte multe în spate, am decis să folosesc șamponul pentru tot: păr, corp și haine. În loc de 3 recipiente diferite, am cărat unul singur pe care l-am înlocuit în momentul în care se consuma. Eu am funcționat foarte bine așa. Nu mai rețin costul unui șampon, dar sigur nu a fost o avere. O să zic 2/3 euro maxim. Am fost nevoită să-mi iau și un deodorant pentru mi-l uitasem pe al meu acasă. Cred că tot pe la 2 euro maxim se învârte.

Despre intrări la muzee nu pot spune multe. Pe Camino de vizitat ar fi doar câteva orașe mai mari: Pamplona, Burgos, Leon, Santiago de Compostela. În Burgos și Leon se percep intrări la catedralele lor, clădiri emblematice. Am înțeles că un bilet ar fi 6 euro. Eu în semn de protest am refuzat să intru. Nu găsesc în regulă să percepi taxă de intrare într-o biserică. Aș recomanda celor care trec prin Leon să verifice orarul expozițiilor. Iubitorii de artă au șansa la expoziții interesante. Eu am aflat ulterior de la Marc că vizitase o expoziție Goya. Mi-am mușcat buza de regret.

Autobuze. Păi, da, eu și Diane suntem celebre că am decis să luăm autobuzul câțiva km prin Burgos pentru a traversa zona industrială. Un bilet a fost 1 sau 2 euro. Nu-mi amintesc, dar a fost de neuitat pentru mine, Diane și toți ceilalți pelerini din jurul nostru. A fost biletul nostru către celebritate.

Suveniruri. Iată ceva care mă sensibilizează în fiecare călătorie. Dacă aș putea, m-aș întoarce cu tiruri întregi de suveniruri. Utile. De obicei aleg doar suveniruri utile, pe care să le pot folosi în mod obișnuit. Un ibric, o farfurie, o cană, o linguriță, o pătură etc. Este cred singura călătorie în care am cumpărat cele mai puține suveniruri ever. Și ce am cumpărat a fost pentru mine. Aici mă refer la cartea Miguel de Cervantes – Don Quijote care a fost o aroganță de 25 euro. Am cheltuit pe carte cât nu cheltuisem uneori o zi întreagă pe mâncare și cazare.

CONCLUZIE

Făcând o medie pe zi a cheltuielilor pe Camino, cred că 30 Euro/zi sunt arhisuficienți. În ceea ce mă privește, m-am aflat sub această sumă din diverse motive, la început nu eram obișnuită cu efortul fizic și mâncam destul de puțin. Am ales de foarte puține ori meniul pelerinului, dar când s-a întâmplat a meritat de dragul conversațiilor. Au contat mult ca eficientizare cinele de grup când Alessio a gătit paste sau Diane orez. Cred că spre final am cheltuit mai mult pentru că prețurile sunt mai mari aproape de Santiago de Compostela. O tartă Santiago (este un desert specific Camino care conține migdale) ajunsese să coste și 3 euro, ceea ce era foarte mult comparativ cu începutul.

Acest bar cu bunătățuri este un donativo. Te serveai cu ce pofteai (fructe, dulciuri, cafea) și lăsai cât considerai în pușculița de donații. Nu ai cum să-l ratezi. Se găsește undeva sus pe niște dealuri înainte de a ajunge în Astorga.

Leave a Reply