Cum te pregătești și ce trebuie să ai în vedere dacă intenționezi să conduci în Turcia

Călătorie în Turcia: avion sau mașină? Eu le-am încercat pe ambele, dar cu mașina am apucat să vizitez mai multe, am descoperit o infrastructură incredibilă la costuri mici, am fost spontani, ne-am aventurat acolo unde autobuzele nu ajung. Există desigur și dezavantaje, dar în opinia mea, sunt categoric surmontabile. Călătoria cu mașina în Turcia a implicat foarte multă frumusețe, momente critice, surprize, emoții, dar este una dintre cele mai dragi călătorii pe care le-am făcut. Întrucât inițial eu m-am lovit de lipsa informațiilor privind condusul în Turcia, m-am decis să compilez mai jos toate aspectele pe care eu le găsesc importante în organizarea unei astfel de călătorii. Dacă mi-a scăpat ceva, dați cu semnul întrebării în fereastra blogului, răspund cu drag.

VAMA

Trecerea vămii este o loterie în ceea ce privește timpul. Dacă nu ești în plin sezon, atunci vei avea norocul să treci mai repede. Actele pe care trebuie să le ai cu tine: pașaport, permis, actele mașinii – certificat, asigurare și procură în cazul în care mașina nu se află pe numele tău. În afara actelor, cei de la frontieră vor verifica și mașina. Nu este obligatorie, dar eu recomand și o asigurare de călătorie personală.

La ieșire din Turcia, noi am avut ceva peripeții și am petrecut 8-9 ore în vamă, dar cred că în orice altă perioadă decât august este mult mai liber.

CUM SUNT ȘOSELELE ÎN TURCIA

De vis. Aș putea scrie o întreagă compunere aici. Ba nu, mai multe compuneri. Este a doua țară, după Maroc, unde eu m-am îndrăgostit de calitatea șoselelor. Coală, cum spun oltenii, așa este asfaltul. Autostrăzile conectează puncte importante, de exemplu Istanbul – Ankara, în cazul în care dorești să mergi spre Cappadocia. Drumurile naționale, cu foarte puține excepții, beneficiază de două benzi pe sens și scuar pe mijloc. Aproape autostradă a zis românul frustrat din noi. Distanțele lungi sunt accesibile și confortabile.

Pe riviera turcă, panoramele sunt copleșitor de frumoase. Nu găsesc decât clișee pentru a descrie peisajele sau micile ”comori” pe care le descoperi din mers: o peșteră, un sat, o ruină antică.

TAXELE DE AUTOSTRADĂ

Eu am experiența condusului în țările europene și am fost extrem de fericită că, deși Turcia îți oferă șosele foarte bune, taxele sunt foarte mici pentru calitatea lor. Noi am parcurs în jur de 5000 km, o oarecare parte pe autostradă și nu cred că am plătit mai mult de 70 de lire pe parcursul a două săptămâni, chiar ne-au mai rămas ceva bani pe cardul HGS. Acest card HGS se poate achiziționa de la benzinăriile de pe autostradă, gen Shell. Mai există puncte de achiziție la filtrele HGS, sunt zone dotate cu camere care îți scanează numărul și te anunță printr-un bec verde sau roșu dacă suma de pe card îți acoperă trecerea. Nu există bariere, deci dacă ai bec roșu, nu te panica, la următorul punct poți achiziționa cardul. Suma nu este fixă și poți încărca atât cât ai nevoie. Noi am găsit provocatoare achiziția cardului HGS pentru că multe benzinării nu mai aveau pe stoc carduri. Benzinăriile care comercializează acest card sunt semnalizate în acest scop în indicatoare. Oricum ar fi, nu ar trebui să fie o presiune, noi am achiziționat cardul cu 4 zile înainte de a ieși din țară. Recomandarea ar fi ca în primele 7 zile de la intrarea în țară să ai HGS.

O mențiune foarte specială: pe drumul de la Iznik la Istanbul există o scurtătură pe un pod imens, foarte frumos și foarte scump. Nu am plătit pe toate autostrăzile cât am plătit pe acel pod. 147 de lire, dacă bine îmi amintesc. Acei km au fost cei mai prețioși km vreodată. Probabil că un ocol ne-ar fi luat vreo două oare în plus cu mașina, deci rămâne de cântărit bine ce contează cel mai mult în acel moment.

BENZINĂRII ȘI COSTUL CARBURANTULUI

În continuarea ideii de confort, da, benzinării se găsesc la orice pas, deci nimeni nu stă stresat căutând următoarea benzinărie. Motorina este clar mai ieftină decât benzina. Toate stațiile sunt dotate cu spălătorii. Vei observa că turcii au mașini foarte curate și folosesc frecvent serviciul de spălat. Nu-mi amintesc prețul, dar știu că era accesibil. De avut în vedere sistemul diferit pe care îl folosesc turcii: există câte un responsabil desemnat în dreptul fiecărei pompe, el îți va alimenta rezervorul, tu doar mergi plătești, te întorci la el și îi dai bonul pentru a verifica. Nu trebuie să-i lași bacșiș. La început am încercat să facem asta și ne-au privit vexați.

Motorina: 4,10-4,60 lire/litru

Benzina: 5.30 lire/litru

OPRIRI

Sunt necesare și foate plăcute. Pentru mine, pauza era momentul preferat pentru că ne opream la cafea (și ce bună e cafeaua turcească!), gozleme (un fel de plăcinte foarte subțiri cu brânză la mijloc), ceai delicios turcesc (ceai negru) sau pur și simplu opream să căscăm ochii la oale și ulcele, ibrice și tăvi, cești și alte recipiente de cupru. Visul disperaților să cumpere chestii de casă.

CUM SUNT ȘOFERII TURCI, CUM SE CONDUCE ÎN TURCIA

În principiu, sunt destul de disciplinați pe autostrăzi și drumuri naționale. Există excepții ca peste tot, există câțiva vitezomani, dar în general se conduce în siguranță. Vei observa că nu se prea se ține cont de limitările de viteză, iar pe anumite porțiuni de autostradă vei uita că ești în Turcia și vei crede că ești în Germania, fără limită de viteză. Există filtre de poliție, dar vei putea anticipa din ritmul traficului care se va reduce la o bandă pe care se va circula foarte încet.

Ceva ce ne-a frapat extrem: în sensul giratoriu nu se aplică regulile cu care noi suntem familiarizați. Acolo e la liber. Nu ți se dă prioritate cât ești în sens. Nu aș putea să spun clar cine ce are de făcut, în principiu urmărește-l pe cel din fața ta și va fi bine.

Ceva ce ne-a frapat extrem de tare: pe drumuri dintre sate, semafoarele erau opționale pentru anumiți șoferi. Imaginează-ți cum aștepți la roșu și trece unul în viteză pe lângă tine. Era pustiu, da, dar parcă totuși nu găsesc o explicație. În niciun moment nu am fost expuși unei situații la limită, dar recomand precauție.

Alte lucruri care ne-au frapat, dar cu care ne-am obișnuit: panta drumurilor. Văleu! Atât am de zis. În Europa pantele turcești sunt departe ilegale. Drumurile naționale și străzile din localități au darul de a te coborî în mare și de a te ridica în cer. La propriu. Și mai stranie mi s-a părut viteza cu care turcii circulă în pante. Îmi amintesc și acum, există o zonă la baza unei pante în stațiunea Oludeniz unde constant miroase a cauciuc încins. Să spunem că în Turcia cauciucurile se tocesc foarte repede.

CUM SE CONDUCE ÎN ISTANBUL

Da, iată ceva ce îmi dă cu adevărat fiori. Condusul în Istanbul este o experiență de neuitat din toate punctele de vedere. Bine, rău, e totul un amestec care reflectă personalitea acestui oraș atât de vibrant și contradictoriu. Vei merge pe autostrăzi prin centrul orașului, vei intra în tunele, vei fi copleșit de benzile fără număr pe un sens, de intrările și ieșirile de pe un bulevard pe altul. Prima mea impresie când am intrat în Istanbul, noaptea pe la 23:00, a fost de șoc. Luminile veneau de peste tot și în depărtare mi se părea că străzile sunt de fapt lifturi. Mașinile păreau să meargă pe verticală. Viteza cu care se circulă este uimitoare, iar eu am rămas impresionată de cât de frecvent schimbă turcii benzile și cum să semnalizezi că schimbi banda este contraproductiv. Dacă vrei să schimbi banda, NU semnaliza. Ce zic eu aici nu e un sfat, e doar o observație și ține de experiența noastră. Probabil mă arunc la sfaturi de dragul expresivității. Recomand acest text în scop exclusiv informativ.

În spatele pieței Taksim și în Sultanahmet mai bine parchezi unde găsești și lași mașina acolo. De fapt, las-o la hotel și mai urcă-te în ea când știi că pleci din Istanbul. Pantele sunt foarte abrupte și-ți dau gastrită de emoții. Străzile sunt strâmte și uneori te poți întâlni cu o mașină care vine din sens opus bot în bot. Cineva trebuie să cedeze. Alte mașini vin și complică această telenovelă și tu te vei transforma în Michael Douglas în Falling Down.

SISTEM DE NAVIGAȚIE, INDICATOARE

Pe drumurile lungi, distanțele, direcțiile și localitățile sunt foarte bine semnalizate. Eu am descărcat mai multe hărți pe care le-am folosit offline. Semnele de circulație sunt familiare.

Iată câteva cuvinte de ajutor:

DUR – Stop

Yavas – Încetinește

Șehir Merkezi – Centrul orașului

Cikiș – Ieșire

Giriș – Intrare

Leave a Reply