IRAN: De ce?

Eram foarte nerăbdătoare să încep să scriu despre una dintre cele mai frumoase călătorii întâmplate mie vreodată. Și m-am gândit mult: cu ce încep. Dar care e de fapt începutul? Voi considera că cel mai bun punct de pornire este întrebarea pe care o primeam și pe care o adresam și noi puținilor călători pe care i-am întâlnit în Iran: De ce Iran?

A trebuit să săpăm mult pentru a conștientiza cum ne-a venit ideea și ne-am adus aminte că s-a întâmplat cu vreo 10 luni înainte, când ne pregăteam să aterizăm în Coreea de Sud. Am primit o hartă a lumii în care erau marcate virusurile cele mai periculoase, iar sarcina noastră era să declarăm dacă în ultimele 6 luni (cred) am vizitat una din țările cu probleme. Mai toată Asia era punctată de probleme, cu o singură excepție în Orientul Mijlociu: Iran, un Iran perfect curat în mijlocul unor țări punctate. Ne-am mirat. Și o sămânță s-a plantat.

Luni au trecut și eu m-am întors de pe Camino croită să continui. Ne pregăteam pentru august în Turcia, dar ni se părea, nu știu de ce, urgent să stabilim ce facem iarna. În miez de vară noi ne gândeam deja la ”sanie”. 2 opțiuni aveam: America Latină sau Iran. Prima era momentan prohibitivă pentru buzunarul nostru, a doua părea că necesită cercetare și verificare că e sigură. Am urmărit zeci de vloguri și am citit o mulțime de articole cu impresii de călătorie. Toate sursele noastre parcă se vorbiseră între ele și aveau același mesaj: cei mai ospitalieri și calzi oameni de pe pământ și gradul de siguranță al călătorilor este mai ridicat decât orice alt loc din lume.

A fost un proces relativ ușor pentru noi să depășim toată propaganda construită în jurul Iranului și să credem discursul celor care vizitaseră țara. Mai dificil a fost să ne păstrăm răbdarea față de reacțiile celor din jurul nostru, reacții de altfel foarte firești. Părea că ne pregătim să plecăm în război. Multe confuzii între Iran și Irak. Multe confuzii legate de atmosfera din Iran. Puține informații despre cum arată de fapt Iranul. Toată lumea își imaginează un deșert total. Alte impresii au fost de sărăcie sau oameni needucați, fanatici, violenți și agresivi. Prejudecăți total eronate.

Și nu asta ar fi problema. Eu însămi aveam oarecum aceleași idei inițial. Dar diferența s-a produs în exercițiul de curiozitate și deschidere. Spre deosebire de cei mai mulți cunoscuți ai noștri, noi ne-am păstrat urechea deschisă. E firesc să ai anumite idei sărace și fixe, în termeni de bine și rău. E ok. Nu e ok să rămâi agățat de aceste opinii, dacă ai ocazia să afli mai multe. Și nu mai consider o rușine să nu cunoști absolut tot despre orice. De pildă, în Iran am cunoscut un cuplu francez care a călătorit în Kyrgystan. Când am auzit, cu o rușine idioată nu am fost în stare să-i întreb pe unde vine și m-am învârtit în jurul cozii lansând curiozități pe alte subiecte. Adică aveam așa o bănuiala, dar nu eram în stare să-i numesc vecinii exacți. A fost o lecție pentru mine. O lecție ulterioară din care am învățat să pun întrebări cu riscul de a părea neinformată. În fine, asta este o altă poveste.

Înapoi la ale noastre. Pe lângă faptul că plecam într-o zonă ”de război și haos”, de neînțeles a fost și că nu luasem decât bilete de avion. După o vreme am renunțat să spunem că ne organizăm singuri. Și ca sa fiu sinceră, m-au petrecut și pe mine multe temeri și spaime pentru că nu reușeam să obțin oferte de la diverse agenții locale pentru care făcusem săpături de reputație și intrasem în niște detalii care nu cred că-mi erau de folos. Sosise săptămâna plecării și atunci am intrat în proces intens de cercetare generală privind aspecte practice de călătorie: valute, transport, cazare, obiceiuri, comportamente etc.

Cu o zi înainte de plecare am făcut și noi într-o ciudată îndoială o rezervare pentru prima noapte în Teheran. Atât. Ceva total atipic pentru modul în care călătoream noi. Ah, și, da, nu prin Booking. Dar după experiența Camino, ca proces de dezvoltare și relaxare în dreptul vieții care nu poate fi controlată, și după experiența Turcia care chiar ne-a luat pe nepregătite și ne-a arătat ce înseamnă disconfortul turistului care nu are acces la Booking, cumva experiența Iranului era firească. Urma să plecăm într-o țară în care până și cifrele se scriu altfel decât la noi, într-o țară oarecum închisă, unde diverse aplicații și website-uri nu sunt funcționale, unde VISA și MASTERCARD nu funcționează, deci mergi cu banii în plasă, unde vestimentația femeilor trebuie să respecte o anumită etichetă, unde oamenii au alte obiceiuri și reguli de funcționare.

Dar pentru prima dată, ne-am făcut atât de bine temele încât călătoria a decurs impecabil, peste așteptări. Asta o zice orgoliul meu, dar adevărul e că …oamenii de acolo sunt incredibili de ospitalieri, de educați, politicoși și săritori. Sunt gazdele perfecte nepervertite încă de atmosfera comercială pe care am regăsit-o în alte destinații. Câteva reguli sunt necesare înainte de plecare și totul decurge foarte simplu. Dacă le respecți pe acestea, Iranul îți va intra la suflet.

Cum am plecat? Am plecat cu un carnețel cu locuri și obiective orientative, o mapă de 40 de pagini cu documentele noastre de călătorie + alte informații ajutătoare, rucsacul și cu un sentiment greu, foarte greu. Ploua, era beznă, noi încă mai schimbam bani în drum spre aeroport și nu păream serioși că vom pleca efectiv. Părea că ne vom răzgândi din clipă în clipă. Țin minte că fix cu o seară înainte i-am trimis Monicăi un mesaj în care o întrebam ce a fost în capul meu să insist atât cu această țară. Găseam inexplicabil și așa târziu să mai pot întoarce timpul. Eram obosită după o săptămână de citit tot felul de ciudățenii despre țara asta și eram încordată.

Și am plecat. Ce a urmat a fost inimaginabil și de departe una dintre cele mai frumoase experiențe despre care abia aștept să scriu.

4 Replies to “IRAN: De ce?”

  1. Abia astept sa ne povestesti si sa ne arati poze! Am auzit si eu de bine despre Iran de la oameni care au fost acolo si sunt tare curioasa cum a fost experienta ta.

  2. Salutări,
    Tocmai ce vroiam să îți scriu, să văd dacă v-ați intors 🙂
    De abia aștept continuarea poveștii voastre
    Spor!

  3. Ciao, călători frumoși și dragi nouă!
    Mă apuc de treabă cu Iranul.
    Între timp recuperez cu cititul la fiecare dintre voi pe blog.
    Îmbrățișări și gânduri frumoase pentru anul acesta.

  4. Astept cu nerabdare imagini si povesti.
    Ma bucur ca ati depasit toate spaimele, temerile si calatoria a decurs bine.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.