MARANJAB, IRAN – deșertul, un ocean sublim de liniște înfiorătoare

Ca să înțelegeți cât de obsedată eram să ajung în deșert, v-ar fi suficient să știți că toți oamenii pe care îi întâlneam plecau cu această asociere în ceea ce mă privește. Localnici sau alți călători, ei mă știau drept ”fata cu deșertul”. Atât de convingătoare eram, că primeam ulterior mesaje pe whatsapp cu recomandări de locuri interesante pentru explorat deșertul. Nu pot fi decât recunoscătoare.

În două locuri am explorat deșertul în Iran: Maranjab și minunatul Garmeh. Ați priceput care mi-e mai drag. Și totuși aș fi nedreaptă să nu-i dau Maranjabului ce este al Maranjabului, mai ales că tot ce am văzut a trecut prin filtrul unui om ale cărui așteptări erau la nivelul cerului, iar frisoanele unei răceli m-au tulburat. Și cu toate acestea, aș zice că Maranjab va rămâne valoros prin toate pe care le-am iscodit în conversația cu Fatima, ghidul nostru, în timp ce Garmeh este pură emoție.

Cum am ajuns în Maranjab?

Am luat un tur de la Sana Guesthouse unde eram cazați. Este vorba de un tur standard pe care îl găsești oriunde ai căuta. Ți se promite o excursie de aproximativ 120 km (în total), deci la vreo 60 km de Kashan, al cărei itinerariu cuprinde opriri la un oraș subteran, la un castel, la dune de nisip, un lac de sare, caravanserai și un altar. Includ în articol informații și detalii cu toate obiectivele, cu excepția caravanseraiului deoarece eram deja în pline frisoane când am ajuns și mi-era efectiv rău să mai pot căsca ochii la orice. Să nu uităm, urma Yalda, cea mai lungă noapte din an și eu mă ”pregăteam” cum se cuvine. În fine, să începem.

ORAȘUL SUBTERAN UI

Acest oraș subteran a fost descoperit acum aproximativ 20 ani și ar fi fost, se pare, un punct de trecere pe faimosul Drum al Mătăsii. Pentru cei care nu cunosc, Drumul Mătăsii lega China de Europa, marfa transportată pe această rută istorică fiind mătasea, evident ulterior apărând diversificări. Pe aceeași rută exista și un drum al condimentelor.

Orașul subteran nu este foarte mare, dar poate impresiona prin creativitatea capcanelor. Orașul se numea Ui și accesul în el se făcea pronunțând numele lui, Ui. În anumite puncte de acces lumânări erau poziționate strategic astfel încât paznicii dintr-un spațiu discret vedeau proiectată pe perete umbra celui care se apropia fără ca acesta să bănuiască existența paznicilor. Impresionantă mi s-a părut cisterna de lângă, unde oamenii depozitau apa.

CASTEL

Mă simt foarte prost, dar mărturisesc că nu știu ce să vă spun despre acest castel. Fatima, ghidul nostru, la cei 21 de ani ai ei a avut alte priorități aici, pe care le pun pe seama tinereții și copilăriilor. Eu aici m-am pus în fund și mi-am făcut contabilitatea.

În drum spre deșert însă mi-am luat revanșa și am tocat-o cu întrebări pe Fatima. Așa am aflat:

  • că era foarte mândră că făcuse pelerinaj la un loc important religios în Irak, că s-a simțit în siguranță.
  • de ce văd atâtea outdooruri cu aceleași chipuri de bărbați, plasate prin mai toate localitățile: este vorba de martirii din războiul cu Irakul, război care a durat 8 ani.
  • iranienii își fac vacanțele în sud.
  • în weekend vin la picnic în deșert.
  • un lucru care m-a surprins: pentru a te căsători ai nevoie de semnătura oficială a tatălui.

Ca să intrăm în deșert, am avut nevoie de pașapoarte. Nimic impresionant, dar aici e pentru că este o practică des întâlnită să ți se rețină pașaportul la hotel pe durata șederii. După 40 de minute de negocieri, telefoane și cine știe ce alte argumente mai convingătoare, am reușit să trecem bariera. Nelly din Hong Kong ne povestise cu o seară înainte că grupul ei observase sclipiri care probabil proveneau de la echipamente ale armatei, ceea ce e firesc, dat fiind că deșertul este o zonă strategică pentru exerciții militare. Atenție însă, este interzisă fotografierea obiectivelor militare.

DEȘERT

Doamnele din imagine ne-au ”tăiat” biletul la intrare. 

Cea mai mare revelație pe care am avut-o în deșert a fost acustica. În imaginea de sus apare Cristi fotografiat cu zoom, muult zoom. El se afla la aproximativ 400 m de mine. Imaginați-vă că noi vorbeam normal (exclus ridicat ton) și ne auzeam perfect. Nu, nu bătea niciun vânt. Eu mă gândesc că nisipul corelat cu acest spațiu gol creează condiții perfecte pentru comunicare. Zic și eu, nu mă pricep, dar revelația a fost fabuloasă.

Ce altceva am mai descoperit? Am descoperit că în deșert există viață, există faună și există câteva plante cu rădăcină foarte, foarte adâncă. Te trec fiori în dreptul unui spațiu atât de diferit și nou și te gândești că în fața nu mai e nimic, decât un mare gol deschis. Te gândești că fără o călăuză nu ai șanse să supraviețuiești. Te gândești că te vei deshidrata pe timp de zi din cauza soarelui și a anxietății, iar pe timp de noapte vei muri înghețat. Și cu toate acestea, eu găsesc încântător și sublim deșertul. Este locul pe care eu îl căutam pentru a mă curăța de un an întreg de impresii și senzații. Mi se pare suprem și necesar să te duci într-un spațiu gol pentru a da coerență, pentru a cerne și pentru a te liniști. Deșertul este un ocean de liniște în care singurul sunet ești tu, atunci când nu amuțești în dreptul frumuseții atipice.

LAC SĂRAT

Așa arată un lac sărat în Iran. În anotimp cu precipitații, apa iese la suprafață. În decembrie era secetă totală. Dar asta nu m-a împiedicat să nu mă pierd în formele crustei regulat de neregulate. Un infinit de crăpături în care la fel de bine îl poți găsi pe Dumnezeu așa cum îl găsești în toate motivele geometrice islamice care împodobesc repetitiv o moschee.

ALTARUL DIN ARAN VA BIGDOL

Aran va Bigdol este o localitate care conține două localități cu oameni complet diferiți, cu tradiții diferite și dialecte diferite. Aici există un altar se pare important pentru șiiți. Pentru cine nu știe, iranieni sunt musulmani din ramura șiită, spre deosebire de turci, de exemplu, care sunt suniți. Care este diferența dintre suniți și șiiți?

În 632, după moartea Profetului Mohamed s-a produs o schismă (cam cum s-a întâmplat și cu creștinii și catolicii). Șiiți îl susțineau ca autoritate pe Ali, verișorul și ginerele profetului, în timp ce suniții îl susțineau pe Abu Bakr, un ajutor de încredere al profetului. Să se noteze că ambii au fost în cele din urmă asasinați. Șiiți înseamnă urmașii lui Ali: Shiat Ali, în timp ce suniții se conduc după Sunnah, tradiția profetului. Dacă în sunism nu există cler, șiiți se află sub legea unor lideri care se numesc imami.

Atât cu pauza educativă, revenind la altarul din Aran va Bigdol, aici am fost nevoită să-mi pun chardorul, este o mantie care te acoperă cu totul, mai puțin fața. Fatima spunea că este preferabil să porți culori deschise în semn de bucurie față de Dumnezeu. Și totuși, când am intrat în segmentul femeilor m-a copleșit o mare de negru. Fatima m-a plimbat printre toate femeile îngenuncheate, dar foarte ochioase. La fiecare pas mă împiedicam de un fel de pietricele rotunde maro până m-am hotârât să rezolv misterul. Și așa am aflat că fiecare credincios are o bucățică de lut pe care o atinge cu fruntea de câte ori se înclină până la podea în timpul unei rugăciuni. Semnificația ar fi de reamintire: din pământ venim, în pământ ne întoarcem. Frumos, nu?

3 Replies to “MARANJAB, IRAN – deșertul, un ocean sublim de liniște înfiorătoare”

  1. Inca nu am decis care este postarea mea preferata despre Iran. Am aflat de unde am primit apa de trandafiri si vederea, hihi. 🙂

    1. Nimic nu-ți scapă 😀 Ce mă bucur că ai trecut pe aici.

      1. Păi nu ratez postările. 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.