SHIRAZ, IRAN – misterioasa poezie a luminii

Fără îndoială Shiraz este printre cele mai seducătoare orașe persane. Atât de seducător că unii își pierd vocea cum mi s-a întâmplat mie, parte din cauza unei răceli, parte datorită locului atât de special. Nu ai cum să nu te pierzi fermecat de grădinile cu portocali, glasul, portul și privirea dulce a localnicilor sau de lumina care învăluie misterioasă moscheile, grădinile și piețele. Shirazul este orașul din care pleci în tur la legendarul Persepolis sau la necropolele vecine.

Deși parte a unei Republici Islamice, oamenii încă se mai referă la Shiraz ca la orașul poeților, privighetorilor și vinului, cel din urmă interzis prin lege cu ocazia Revoluției Islamice din 1979 în ciuda secolelor de tradiție în producția de vin. Shirazul are un je ne sais quoi și poate tocmai asta e plăcut că nu identifici exact ce. Dacă Isfahanul te seduce sofisticat și iremediabil, spiritul Shirazului este al unui gazel persan senzual care cucerește subtil prin atmosferă.

 

NASIR AL MOLK sau MOSCHEEA ROZ

Probabil că vă este familiară celebra imagine a interiorului misterios plin de culori. Ei bine, imaginea aparține minunatei Nisir al Molk situată în inima Shirazului. Moscheea a fost construită între 1876-1888, în timpul dinastiei Qajar și i se mai spune Moscheea Roz datorită rozului predominant în plăcile care decorează interiorul și exteriorul.

Este recomandabilă vizitarea ei în prima parte a zilei când lumina pătrunde prin vitralii și umple interiorul de un eventai de culori. Este magic și aici am simțit că mă aflu într-o moschee în care religia principală este a luminii. Simți că aluneci într-un univers de raze și te învălui cu o frumusețe aproape muzicală. E o moschee intimă în care te așezi pe covor și îți zboară gândul într-un vis oriental.

 

 

MAUSOLEUL HAFEZ

Iranienii respiră literatură. Iranianul de rând va ști să-ți recite cu dulceață câteva versuri la orice oră din zi și din noapte. Îi suspectez că în plus față de restul popoarelor, iranienii au în ADN-ul lor o genă lirică mistică care face parte din supraviețuirea lor. În Iran îi vei întâlni pe Rumi, Shams din Tabriz, Attar Nishapuri, Sadi sau Hafez. Aceasta este o gașcă de poeți și filosofi față de care oamenii de rând au o iubire cotidiană. Când zic cotidian, nu înseamnă ca e o iubire banală, e o iubire practicată zi de zi, atât de prezentă e poezia în viața lor.

Pentru Hafez și Sadi există o sensibilitate mai specială în Shiraz datorită faptului că s-au născut aici. Dar ei nu sunt apreciați doar în Shiraz. Cu ocazia diverselor sărbători, vezi Yalda sau Anul Nou, iranienii recită poeziile lor. Mai mult, scrierile lui Hafez (secolul 14) sunt sursă de preziceri și misticism. Fiecare casă are Divanul lui Hafez pe care familia îl deschide la întâmplare și citește în text viitorul.

Hafez a scris despre dragoste, atingerea extazului și a inspirației divine, despre libertate și dragoste divină. Numele lui l-am mai găsit în romanele sciitoare turce, Elif Șafak, și am aflat înseamnă un fel de: ”cel care a memorat Coranul și îl poate recita”. În persană, Hafez este cel care memorează, cel care păstrează.

Cel mai bun mod de a vizita Mausoleul lui Hafez este să dai roată pietrei funerare de alabastru, apoi să te așezi sub un portocal pe o bancă, să citești câteva versuri, să scrii ce-ți trece prin gând sau să-ți notezi jurnalul de călătorie cum am făcut eu.

 

GRĂDINA ERAM

O grădină amenajată în secolul 13, dar supusă multiplelor reamenăjări, Grădina Eram este de fapt un parc armonios între copacii căruia am zărit un animal ciudat: semăna cu un șobolan, avea urechi ca de koala, coadă de veveriță, blăniță ca de iepure și culoare gri. Mergea relativ încet și întotdeauna pe pământ. Rămâne un mister. Să fi fost dihor?

 

MOSCHEEA ATIGH JAME

Această moschee venerabilă de 11 secole, deci foarte venerabilă, m-a atins în mod particular prin faptul că era simplă. Motivul este foarte practic: se află în renovare. Pereții despuiați de copleșitoarele plăci decorative mi-au permis să mă relaxez și să simt timpul. În interiorul acestei simfonii piatră, fiecare ogivă este de fapt o poartă în timp și spațiu. Iar fundația ei se crede a fi din perioada preislamică, înainte ca perșii să fi fost cuceriți de arabi în sec 7, mai exact. Apropos de această invazie, știați că arabizarea nu s-a produs niciodată? Perșii și-au păstrat limba, chiar dacă în final au schimbat credința, trecând de la zoroastrism la islam.

În aceeași curte mai există alte clădiri mai noi frumos împodobite și aici a fost șansa mea de a afla care este semnificația celor două minarete care există în general la cele mai multe moschei. Minaretele sunt mâinile care se ridică în rugăciune spre cer. Dacă știți cum deschide un musulman mâinile spre cer veți înțelege la ce mă refer.

Eu sub un chador dar cu inima complet la vedere. Ce este chadorul? Este o bucată de pânză cu care în general femeile musulmane, în Iran, se acoperă când intră într-o moschee. Există femei care îl poartă incluziv zi de zi. Este opțional. Hijabul (baticul care acoperă părul) este, în schimb, obligatoriu

 

NECROPOLA NAQSH-E RASTAM

Această necropolă antică se află în apropierea Persepolisului, deci la 60 km de Shiraz. Aici se găsesc 4 morminte ale regilor din dinastiile Ahemenizilor, Parților și Sasanizilor. Elementele funerare datează începând cu anul 500 î.Hr., dar există anumite detalii care par să fie chiar mai vechi, din mileniul al 2-lea î.Hr.

Morminte sunt sculptate în rocă și au forma unei cruci trimițând la cele 4 elemente primare: apă, vânt, pământ și foc. De ce în rocă? Pentru că se considera că acel spațiu era pur, neatins.

Este impresionantă înălțimea și dimensiunea la care au fost aceste morminte sculptate. Și mai impresionantă este rezistența lor în timp.

 

PERSEPOLIS

Legendarul Persepolis, inclus pe lista UNESCO, a fost capitala Imperiului Persan antic, întemeiat de Darius, dinastia Achemenizilor. Imperiul Achemenizilor este primul cel mai mare imperiu din istorie, expansionist (a deținut 40% din teritoriul mondial cunoscut la acea vreme) și care a funcționat după un model centralizat, având o administrație birocratică și preocupat de construirea infrastructurii. Subliniez: 550-330 î.Hr. Apoi a venit Alexandrul cel Mare și s-a încheiat distracția.

În prezent, pentru a înțelege măreția acestui imperiu ai nevoie de un pic de imaginație și de un ghid bun care să te orienteze. Vei observa, de pildă elemente atipice care țin de identitatea și creativitatea arhitecturală a acelei culturi: scările nu sunt înalte încurajând urcatul fără efort și păstrarea demnității. Apoi coloanele de susținere sunt foarte înalte și suple, fapt care a necesitat calcule precise. Poate nu întâmplător multe progrese în matematică și geometrie au venit pe parcursul istoriei din Persia.

Basoreliefurile sunt de o finețe impresionantă. Proporțiile, liniile și detaliile sunt uimitoare. Apar reprezentate grupuri și delegații din întreg imperiul care aduc cadouri regilor, imagini simbolice precum leul și taurul sau lotusul. Leul mușcând taurul de coapsă reprezintă simbolul zoroastrian al Anului Nou, leul fiind primăvara/noul an, care mușcă din taur – iarnă/vechiul an. Lotusul de lângă are 12 petale cu trimitere la cele 12 luni ale anului.

Deși incendiat de Alexandru cel Mare, Persepolis s-a salvat prin puterea naturii acoperit de nisipuri până în 1930 când a fost descoperit. Natura care îmbrățișează ruinele unor civilizații extraordinare a devenit pentru mine o temă recurentă. Aici nisipurile au fost cele care s-au așternut atât cât a trebuit, în timp ce la Angkor Wat jungla a ascuns și a devenit una cu templele civilizației khmere.

 

2 Replies to “SHIRAZ, IRAN – misterioasa poezie a luminii”

  1. Multumesc!
    Imi inchei duminica citind si visand la moschee si necropole.
    Ce “comori” ascunde Iranul…

  2. Îți multumesc și eu.
    <3
    Sunt bucuroasă că Iranul ajunge mai departe. Este o nestemată care merită admirată. Mi-e foarte drag Iranul și o să mă aventurez zicând că nu cred că voi mai întâlni un astfel de spațiu sau astfel de oameni...Mi-e foarte dor și intru în transă de câte ori aleg fotografii care să ilustreze articolele.

Leave a Reply