100 de lumi de descoperit

Ceva magic s-a întâmplat când Filomena (Portugalia) ne-a invitat pe mine (România) și pe Maria (Franța) să trecem printr-un exercițiu a cărui cerință era să facem o rezervare în Turcia pe un website exclusiv în turcă. Sună ca un banc:  o portugheză roagă o româncă și o italiancă stabilită în Franța să facă o rezervare în turcă.

Râdem, râdem, dar ne-a ieșit. Atât de fascinate am fost de reușita noastră că i-am cerut Filomenei să facem o rezervare și în bulgară. Eram pregătite să cucerim lumea. Aici am vrut să ajung. Să vorbim despre acest sentiment de încredere și curaj că poți merge oriunde și te vei descurca. Despre dezinhibiții lingvistice și deblocaje subtile a unor reflexe educaționale din copilărie. Despre a te conecta la oameni pe care îi pui cu suspiciune în sertarul ”străini” și decizi că nu ai multe de împărțit cu ei de vreme ce nu vorbiți aceeași limbă. Despre ideea de a intra în vorbă, fără teamă și rezerve, cu tineri din alte țări și a lucra împreună la un proiect interesant. Despre posibilitatea de a te reloca în altă țară. Despre atât de multe lucruri…

A fost un moment terapeutic pentru mine și m-am simțit ca un copil care a descoperit ceva grozav despre el și despre lume.

Și mai grozave au fost toate episoadele care au urmat și care au compus un fel de început al unei revoluții culturale: doi străini fără nicio limbă în comun să poată comunica despre o mie de alte lucruri pe care au în comun. Sau poate nu le au, dar vor să le descopere sau să le realizeze #împreună.

Cum ar fi să nu existe o a treia limbă între noi? Să nu mai fie nevoie să alegi calea confortabilă și familiară a englezei, de exemplu? O limbă care nu îți aparține nici ție, poate nici celuilalt. M-a pus pe gânduri serios ce am auzit într-o zi: ai observat că atunci când vorbești în altă limbă decât cea cu care ești obișnuit, te schimbi? Devii un alt tu. Sunt deja observații și gânduri care alunecă într-un profund filosofic, dar cu toate acestea ele se pot testa pentru că sunt concrete.

O să treci cu mâna prin aer și  o să-mi zici ”Fugi de aici!”

Propunerea poate părea incredibil de pus în practică. Dar există un grup de curioși cărora le plac întrebările, testarea prejudecăților și stereotipurilor. Din linia experimentală a unui proiect de comunicare, împărtășesc cu voi câteva episoade semnificative care mie cel puțin mi-au dat încredere în existența simbolică a 100 de bariere de ridicat, a 100 de posibilități de explorat, a 100 de lumi de descoperit.

ROMÂNIA

O joi dimineața. Nod Makerspace, București.

Pe Splaiul Unirii 160, francezi, italieni, o portugheză și români o urmăresc curioși pe Sandi cum prezintă spațiile de lucru Nod și Biblioteca Mater. În limba română.

În afară de români, nimeni nu știe limba și totuși toți înțeleg cum acest centru de co-working funcționează, cât de importantă este intersectarea profesiilor pentru rezultate creative, cum arată prima și singura bibliotecă de materiale din România și Europa de Sud-Est, cum creativii vin să-și găsească aici inspirația sau să lucreze.

Sesiunea se încheie cu un joc în care fiecare trebuie să caute în mostrele bibliotecii materiale a căror denumire începe cu inițiala prenumelui lor și să argumenteze în limba lui asocierea. Pare ușor, dar nu e prea simplu să cauți sub presiunea timpului un anumit material într-o sală cu de toate. Dar s-a întâmplat ce se întâmplă în orice grup coeziv, deși grupul nostru era recent reunit: oamenii s-au ajutat și s-au îndrumat unii pe alții. Chiar dacă nu se cunoșteau, chiar dacă nu vorbeau aceeași limbă, ei au reușit să comunice, să ofere și să primească.

 

ROMÂNIA

O după-amiază de sâmbătă. Vizită la Crama Lacerta, Buzău.

Un oenolog, un pic neîncrezător la început, prezintă activitatea și spațiile respective în română unor italieni care nu cunosc limba.

Oenologul român, o tânără frumoasă și inteligentă, începe să prindă încredere în momentul în care italienii mențin atenția și adresează întrebări în italiană despre butoaie, prelucrare sau soiuri cultivate. E adevărat că vinul dezleagă limba, dar degustarea încă nu avusese loc. În înaltul cramei răsună pentru prima oară o conversație în care fiecare se exprimă în limba lui, cu atenție la celălalt și îmbătați, nu de vin, ci de magia înțelegerii.

 

ITALIA

O zi de iarnă. Vizită la Centrul Educațional Loris Malaguzzi, Reggio Emilia.

 

Copiii au abilitatea de a se exprima în mai multe feluri decât credem că știm noi. Cele 100 de limbaje ale copiilor pe care progresistul pedagog italian Loris Malaguzzi le-a promovat sunt doar o expresie simbolică. În realitate, ”copiii se exprimă, explorează și conectează gândirea, sentimentele și imaginația într-un număr infinit de posibilități.” pe care apoi școala, societatea le inhibă și le fac să dispară.

În Reggio Emilia, și nicăieri în altă parte în Italia, există un sistem gratuit de creșe și grădinițe a cărui abordare este de a da libertate copilului de a descoperi și de a imagina fără a fi împins de la spate sau fără să i se spună ce are de aflat. Filosofia acestui sistem minunat a fost creată de Loris Malaguzzi de al cărui nume se leagă și centrul care experimentează și explorează în continuare metode și contexte de educație a copiilor.

Aceste informații au fost prezentate în italiană unui grup compus din francezi, români și italieni. E adevărat că mai toți înțelegeau italiană, cei mai mulți fără s-o fi învățat în cadrul formal, la școală. ”Italiana este o limba transparentă.”

Dar povestea asta nu e despre bariere lingvistice, ci despre libertate, creativitate și depășirea unor altfel de bariere, cele umane, care ne vin din educație. Copiilor din Reggio Emilia nu li se prezintă cu creta pe tablă anotimpurile, ci sunt duși în grădină sau la microscop și lăsați să observe cum arată frunzele în diverse momente ale anului. Prichindeii fac cai din plastilină și sunt lăsați să încerce singuri până reușesc să se apropie de forma reală a unui cal. Așa cum pentru a comunica nu ar trebui să existe limite și bariere, ci fiecare om ar trebui să experimenteze și să încerce diverse metode pentru a se conecta.

 

FRANȚA

O săptămână intensă în cadrul mobilități europene: Be active, sports and culture. 
Merignac, suburbie a orașului Bordeaux.

S-au adunat cu mic cu mare 42 de tineri: bulgari, italieni, francezi, polonezi, români, spanioli.

3 tineri din grupul României s-au împrietenit cu câțiva francezi fără multe eforturi și au petrecut pauzele împreună jucând fotbal sau pur și simplu povestind din gesturi și frânturi de cuvinte. Nu aveau nicio limbă în comun, dar împărțeau aceleași pasiuni, aceeași curiozitate și același entuziasm de a cunoaște pe altcineva și de a se mișca.

Tinerii români despre care povestesc sunt adolescenți care locuiesc în cartierul Ferentari din București. Nico face parte din trupa de teatru PlayHood cu care recent a câștigat o serie de premii la Bacău, Gabriel face rap, Sabin face parkour și graffiti, când nu îți descoase personalitatea. Cu ei 3 am făcut și eu un salt în comunicare. Mărturisesc că la început nu prea vorbeam ”aceeași limbă”. După mobilitatea în Franța, viața mea s-a cam schimbat. Sper că și a lor.

 

FRANȚA

Sfârșit de iunie. Festival cultural în Dinan.

După o săptămână obositoare cu conversații în mai multe limbi de origine latină, în cadrul unei sesiuni de evaluare, un participant român devine din ce în ce mai iritat și frustrat că toată conversația la o masă rotundă care adună mai multe naționalități trebuie să treacă prin traducere.

Deși nu a învățat și nu știe italiană, își pierde răbdarea și revarsă fluviu de cuvinte, stupoare!, în italiană, una din limbile folosite în timpul organizării festivalului. Spre surprinderea tuturor și mai ales a lui.

Cine zice că tensiunile sau stresul nu scot la iveală lucruri bune pe care le-am învățat dar despre care nici noi nu suntem conștienți că le știm?

 

CE AU ÎN COMUN POVEȘTILE DE MAI SUS?

Răspuns: Intercomprehensiune.

Se întâmplă când vorbești cu un străin, tu pe limba ta, el pe limba lui și totuși vă înțelegeți. Mai cu semne, mai cu emoție, mai cu ceva cuvinte cu rădăcină comună, mai cu atenție, mai cu răbdare, perseverență și curiozitate. Acestea sunt de fapt regulile unei conversații în care doi sau mai mulți oameni care vorbesc limbi diferite pot comunica. Ironic, regulile rămân valabile și în cazul celor care vorbesc aceeași limbă. Te-ai întrebat de câte ori l-ai ascultat pe celălalt cu adevărat? Dacă l-ai auzit și l-ai înțeles? Mie mi se întâmplă uneori să fiu nevoită să explic în mai multe moduri în propria limbă și cum glumeam uneori în timpul proiectului: cel mai greu este să comunici în limba ta.

Toate poveștile de mai sus despre diversitate lingvistică și dorință de comunicare fac parte din proiectul finanțat prin programul Uniunii Europene, Erasmus+: Intercomprehension for European Citizenship. Început în toamnă 2017 și programat să se finalizeze în 2019, proiectul IC EU (care sună exact ca ”I see you”-Te văd) schimbă deja oamenii și modul lor de a aborda comunicarea și conectarea la ceilalți, fie ei străini, fie compatrioți. Efecte de tipul acesta sunt greu de prins în cuvinte, pentru că intercomprehensiunea e de fapt o stare în care intri și descurcă atât de multe lucruri din noi, din ceilalți și din ceea ce se află la mijloc.

Coordonat de Enoa Linguistics (România) în parteneriat cu IFOA (Italia) și Intercultura (Franța), IC EU are ca misiune dezvoltarea unui set de materiale și metodologii care să-i încurajeze pe tinerii care lucrează să depășească bariere, să își dezvolte competențe lingvistice, să aprecieze diferențele culturale care ne îmbogățesc și să reflecte asupra conceptului de cetățenie europeană. Apropos de cetățenie europeană, știați că, la nevoie, dacă te afli într-o țară străină și nu există ambasada statului din care provii, poți merge la oricare dintre ambasadele statelor UE pentru asistență?

Din acest articol lipsesc o mulțime de alte povești. Unele au făcut parte din proiect. Altele sunt rezultatele care reverberează dincolo de limitele lui. Și asta confirmă necesitatea lui.

——————————————————————————-

Credit foto cover articol: Vladimir Gologan, participant în proiectul IC EU | Festival, Dinan – Franța

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.